Odobesti, Vrancea

Odobești, judetul Vrancea, Romania.

Detalii Odobesti, judetul Vrancea, Romania. Detalii despre localitatea Odobesti strazii, coduri postale, vremea, istoric, obiective, cazare, poze etc.
Harta Odobesti Vremea Odobesti
Firme Odobesti Strazi Odobesti Coduri postale Odobesti
Coordonate: 0° 0′ 0″, 0° 0′ 0″
Populatia
Suprafata
Altitudine
Poze imagini Odobesti
Distante rutiere Odobesti
Puncte utile Odobesti
Scoli Odobesti
Gradinite Odobesti
Banci Odobesti
Magazine Odobesti
Constructii Odobesti
Restaurante Odobesti
Posta Romana Odobesti
Firme transport Odobesti
Petrom Odobesti
Stomatologie Odobesti
Avocat Odobesti
Beciul Domnesc Odobesti
Alte detalii in curand

Istoric

În zona Odobeștiului există urmele unor așezări din epoca neolitică, de asemenea mărturii de așezare romani|romană. Pe la 1227 pe locul actualei urbi se presupune că a fost cetatea Milcovia - Civitas de Mylco, sediul Episcopia de Milcov|Episcopiei catolice de Milcov, a cumanilor. După Neagu Djuvara ar fi fost vorba de o adevarată capitală a Cumaniei catolice ce se constituise în sudul Moldovei. Ea a fost însă curând distrusă de Marea invazie mongolă, din 1241. Mai târziu au fost prezenți în zonă și cavalerii teutoni care au ridicat aici o cetate, Kruceburg (Kreuzburg?) pe dealul Șarba. Pe locul ei s-ar fi zidit ulterior cetatea Crăciuna, dar asupra locului precis al acesteia există teorii contradictorii. După unii, actuala Cetățuie de pe dealul Șarba ar fi ruinele cetății Crăciuna. Odobeștiul a început printr-o așezare de răzeși în secolul al XIII-lea, care a ținut vreme de circa două veacuri de Principatul Muntenia|Munteniei și apare pomenit în cronicar|cronica lui Grigore Ureche care relatează despre un canal construit de Ștefan cel Mare în jurul localității. În 1482 se știe că și cetatea Crăciuna a trecut în stăpânirea lui Ștefan, având un rol în apărarea de turci. Granița cu Muntenia fiind mutată mai la sud, așezarea a intrat definitiv în componența Principatului Moldova|Moldovei. Prima atestare documentară a localității datează din 17 septembrie 1626, fiind vorba de un contract de vânzare de pământuri din vremea domnitorului Miron Barnovski, în care este amintit „socrul popii lui Toader din Odobești”.[http://209.85.229.132/search?q=cache:zJpQ1E9_2p4J:www.primariaodobesti.ro/index.php%3Foption%3Dcom_content%26task%3Dview%26id%3D100%26Itemid%3D92+Odobesti+istorie&cd=4&hl=iw&ct=clnk&gl=il Primăria Odobești - istoricul orașului]. Asemănător cu alte locuri din Vrancea, în Odobești și în împrejurimile sale s-au ctitorit în secolele al XVII-lea - al XIX-lea un număr mare de biserici și mănăstiri, Măgura Odobești cu schiturile ei fiind asemuită oarecum de C.C.Giurescu cu Muntele Athos. In 1670 Iordache Cantacuzino ridică prima biserică - Biserica Ovidenia. Răzeșii zidesc pe Măgură mănăstirile Buluc și Tărnița. În 1732 se inaugurează Biserica Nașterii Fecioara Maria|Maicii Domnului, iar prin 1777 negustorii cazaclii sfințesc și ei biserica lor a Apostolilor Simon Petru|Petru și Pavel (apostol)|Pavel. In secolul al XVII-lea - al XVIII-lea apar în localitate negustori greci, armeni și cazaci (cazaclii), iar la sfârșitul secolului al XVIII-lea sunt așezați aici și numeroși evrei. După cum apreciază Constantin C. Giurescu, care a scris o istorie a pogoriei Odobești, în primele decenii ale veacului al XIX lea, în vremea Eteria|Eteriei și a răscoalei lui Tudor Vladimirescu (1821) localitatea va începe să primească caracterul unui târg. In veacul al XVII-lea ia avânt în regiune cultura viței de vie, existenta aici inca din vremea domnitorului Petru Rareș și care va face faima orașului. Podgoria Odobești apare in Descrierea Moldovei a lui Dimitrie Cantemir, fiind cotată de autor ca a treia ca importanță după cea de la Cotnari și Huși. Negustorii cazaclii dețin mult timp o poziție privilegiată, ei fiind cei ce stabilesc prețul vinului. O parte din podgorii sunt posesia unor familii de boieri, altele sunt proprietatea mănăstirilor și ale episcopiilor din apropiere și de mai departe, ca Mitropolia Iașiului și Episcopia Romanului. Se construiesc numeroase biserica|biserici creștinism ortodox|ortodoxe, schituri și mănăstire|mănăstiri, multe din ele suferind împreună cu întreaga localitate pagube foarte mari in cursul război|războaielor și ocupațiilor militare dese din veacul al XVIII-lea și al XIX-lea: în 1717 e ocupată temporar de Austria|austrieci, apoi în 1758 e incendiată de tătari, în anii 1787-1788 este teatrul unor lupte între ruși, austrieci și Turcia|turci (Războiul ruso-turc din 1787-1792). Intemperii suplimentare provocatoare de mari distrugeri sunt cutremur|cutremurul de pământ din 1802 și marele incendiu din 1803, la care se adaugă soldatesca Eteriei elene în 1821. În 1854-1856 din nou sunt încartiruiți aici soldați austrieci și ruși. Localitatea e refacută în repetate rânduri, în 1834-1839 domnul Mihai Sturza reamenajează Beciul domnesc de vinuri existent înca din vremea lui Ștefan cel Mare. După Unirea Principatelor la 4 decembrie 1861. prin decret al prințului Alexandru Ioan Cuza localitatea, în care s-au contopit mai multe sate de sub poalele dealului Șarba, primește statutul de oraș. Între 1852-1868 s-a construit o șosea între Odobești și orașul vecin Focșani, care devenise în urma Unirii centrul principal al regiunii. La 22 septembrie 1895 se pune în funcțiune și cale ferată|calea ferată între cele două orașe. În 1878, in împrejurările Războiul de independență al României|Războiului de independență din 1877-1878 se inaugurează spitalul local. Orașul devine reședință de prefectură|subprefectură și e dotat cu un oficiu de poștă și telegraf, apoi cu o primă telefon|linie telefonică (1888, Odobești-Vidra). În 1885 se deschide prima școală primară de băieți, în 1886 școala de fete și cea de viticultură și comerț, care va căpăta cu adevărat profil de viticultură din octombrie 1901, mai târziu devenind liceu. În anul 1883 locuitorii Odobeștiului, a căror principală îndeletnicire era viticultura, au fost loviți de o gravă criză atunci când filoxera a distrus 95 % din plantațiile de viță de vie. Prin eforturi deosebite, cu concursul primarului Manea Băiatu, au fost salvate în cantități mici soiurile tradiționale locale Galbena de Odobești, Plăvaia și Mustoasa, într-o pepinieră amenajată în satul Vărsătura. În rest, în podgorie au fost plantate soiuri nobile de import, aduse mai ales din Algeria, care pe atunci era colonie franceză si astfel arealul viticol a fost refacut până în anul 1910.[http://209.85.229.132/search?q=cache:0QOey8gipfkJ:www.btt.ro/ro/903/1685/.html+Petre+Rares+Odobesti&cd=4&hl=iw&ct=clnk&gl Panciu și Odobești - un scurt drum al vinului] , La viața Odobeștiului, care în 1897 are 3.500 locuitori, participă alături de români, și minorități naționale - greci, maghiari, armeni, o importantă comunitate de evrei (900 locuitori) precum și rromii. (Cazacliii s-au repatriat, între timp, pe la mijlocul secolului al XIX-lea în Imperiul Rus). Primul război mondial cu luptele grele pe care le prilejuiește chiar în zona Vrancei, apoi ocupația austro-germană aduc și ele pagube serioase. Măgura Odobești devine în această perioadă sediul comandamentului german, iar zona ajunge sa fie inspectată în 1917 de către însuși Kaiserul Wilhelm al II-lea, care înnoptează în Odobești. În anul 1935 ia ființă la Odobești stația de cercetări viticole. Anii dominației comunism|comuniste, la al cărui debut începe emigrarea în masă a comunității evreiești spre Israel, pun capăt economiei de piață și schimbă structura socială a localității. Sistematizarea impusă de autoritățile noului regim include distrugerea multor clădiri vechi, inclusiv a unor lăcașuri de cult. După revoluția din 1989, în anii 2000 începe un nou avânt economic și demografic. În anul 2005 se inființează două noi cartiere: Mihai Sturza și Tineretului. În oraș există în prezent două licee: Liceul Teoretic "Duiliu Zamfirescu" și Grupul Școlar Agricol. Casa culturală a orașului a primit numele istoricului Constantin C. Giurescu.

Localitati cu nume asemanator:

Odobesti, Bacau
Odobesti, Dambovita
Odobesti, Vrancea