Aruncuta, Cluj

Aruncuta, judetul Cluj, Romania.

Detalii Aruncuta, judetul Cluj, Romania. Detalii despre localitatea Aruncuta strazii, coduri postale, vremea, istoric, obiective, cazare, poze etc.
Harta Aruncuta Vremea Aruncuta
Strazi Aruncuta Coduri postale Aruncuta
Coordonate: 0° 0′ 0″, 0° 0′ 0″
Populatia
Suprafata
Altitudine
Poze imagini Aruncuta
Distante rutiere Aruncuta
Puncte utile Aruncuta
Alte detalii in curand

Istoric

Prima atestare documentară a satului Aruncuta este data de 18 noiembrie 1346{{citat web|url=http://suatu.ecomunitate.ro/Istorie.html|titlu=Comuna Suatu. Istorie}}. Fișier:Aruncuta ,Cluj - DSCF0747.JPG|thumb|left|Placheta atestare documentară {{citat|Noi, Ștefan, voievodul Transilvaniei și comite de Solnoc, prin cuprinsul celor de față dăm de știre și facem cunoscut tuturor cărora se cuvine, că înfățișîndu-se însuși înaintea noastră, Mihail, fiul lui Petru, fiul lui Medjes de Band, pe de-o parte, iar pe de altă parte magistrul Toma, fiul lui Dionisie de Reghin, acel Mihail, fiul lui Petru ne-a făcut cunoscut și ne-a spus prin viu grai că magistrul Toma, fiul lui Dionisie l-a despăgubit pe deplin pentru pustiirea moșiilor sale Chimitelnic și Budiul aflatoare în comitatul Turda și Aruncuta /Arankuth/ din comitatul Cojocna, pe cînd trăia încă sus-zisul Petru, fiul lui Medjes, tatăl său. Drept aceea el îl declarase și l-a declarat în fața noastră pe sus zisul magistrul Ștefan, fiul lui Dionisie, dezlegat de orice răspundere cu privire la pustiirea moșiilor de mai sus. Dat în Turda,la octavele sărbătorii fericitului Martin mărturisitorul, în anul Domnului o mie trei sute patruzeci și șase.D.I.R., Seria C. Transilvania, veacul 14, vol. 4 (1341-1350), București, nr. 471, Editura Academiei R. P. R, 1955, pag.323|1346, noiembrie 18, Turda}} Satul este unul românesc, care a aparținut în trecut domeniului latifundiar al familiei nobiliare Suki. Cercetările arheologice scot în evidență locuirea satului cel puțin din epoca bronzului timpuriu. În Aruncuta, de-a lungul istoriei, au existat multe familii nobiliare, care au deținut mari suprafețe de teren, din care menționăm familia Medjes de Band în prima jumătate a secolului al XIV-lea, familia de nobili catolici Bogath de Juc—în a doua jumătate a secolului al XIV-lea și în prima jumătate a secolului al XV-lea, urmată de familia nobiliară Suky—în a doua jumătate a secolului al XV-lea și în secolul al XVI-lea. În secolele al XVII-lea–al XIX-lea, mari suprafețe de teren au deținut familiile nobiliare Haller de Hallerko, Wesselenyi de Hadad, Kornis de Gonczruszka, Karacsay de Valje-Szaka etc. De-a lungul istoriei, statisticile consemnează o pondere majoritară a românilor, de circa 75-85% din totalul populației, diferența fiind reprezentată de maghiari, rromi etc. În perioada 1800-1940 statisticile consemnează și câteva familii de evrei. În anul 1967, în Aruncuta, s-a descoperit un important tezaur monetar, alcătuit din 251 piese de argint, iar săpăturile arheologice de suprafață, din 1977, au scos în evidență că așezarea este locuită din mileniul al II-lea î.e.n. De altfel, în hotarul satului s-a găsit un topor pană, din piatră, șlefuit și perforat de tipul celui aflat în așezarea Coțofeni de la Boarta. Fișier:Aruncuta , Cluj - DSCF0864.JPG|thumb|left|Locul unde s-a descoperit tezaurul (în centrul fotografiei, la baza dealului semănat cu porumb),Click ([http://toolserver.org/~dschwen/iip/wip.php?f=Aruncuta_,_Cluj_-_DSCF0864.JPG aici]) pentru imagine interactivă. În martie 1967 a fost descoperit un tezaur de către săteanul Șimon Dănilă (poreclit Doanițö, un om simplu, modest și integru, născut în anul 1932 și decedat în 2010 }, la hotarul satului Aruncuta, în partea de est a satului, unde a fost cultivată vița de vie în timpul CAP-ului, numită La Răzoare. Tezaurul se compune din 251 piese de argint depozitate într-o cană de cositor. Cana este de formă obișnuită, cu capac, fără ornamente sau marcă de meșter. Atât cana, cât și monedele se păstrează în Muzeul orașului Gherla. Piesele tezaurului au fost emise în Transilvania, Polonia, Lituania, la Elbing, la Danzig, în Prusia, în provinciile austriece Austria Inferioară, Stiria și Carintia, în Silezia, în Boemia, în Tirol, în Ungaria și în ducatul Liegnitz-Brieg. Cea mai veche piesă din tezaur este emisă în 1609, iar cea mai nouă din 1706. Aceasta dă o indicație în legătură cu data îngropării lor, care a avut loc în 1706 sau 1707 din cauza luptelor și a atmosferei de nesiguranță generata de inlocuirea administratiei maghiare din Transilvania cu cea a imperiului Habsburgic, etapa istorică cunoscută sub numele de Răscoala lui Rakoczi sau Războiul curuților (1703-1711). Din punct de vedere al numerarului, tezaurul se compune din 10 piese de 15 creițari, 45 de șase groși, trei orți, 11 piese de trei groși, șase de șase creițari, 37 de 1, 5 groși, 133 de trei creițari, cinci groși și un denar. Descoperirile arheologice efectuate de-a lungul timpului și consemnate în literatura arheologică atestă locuirea teritoriului satului Aruncuta începând cu epoca bronzului. În hotarul satului au fost descoperite o serie de vestigii arheologice, precum o seceră de bronz cu buton, un celt de bronz cu plisc și cu corpul de secțiune ovală, un fragment de picior de vas de lut, datate la sfârșitul epocii bronzului.Erd.Muz.V,1878,pag.244,Hampel I, Bronzkor, II, p. 5 În punctele la Cremenis, Cânepiști Este vorba de lacul din pasunea Dos unde satenii duceau cânepa la topit, topirea fiind prima operație de prelucrare a cânepei după recoltarea acesteia și constă în fixarea și păstrarea sub apa lacului a snopilor de cânepa timp de circa 15 zile, prin fixare cu ajutorul unor țăruși fixați în apă, la marginea lacului. Această activitate tradițională de „topire” a cânepii a dispărut la scurt timp după colectivizarea forțată din anul 1961 și la „Ritul Jii” (viei) au fost descoperite, în anii 1846-1847, mai multe obiecte din epoca romană, cuprinzând: un capitel de coloană, cărămizi cu ștampila Leg. V Macedonica, țigle, fragmente ceramice și un inel de aur;Asezǎrile rurale din Dacia romană intracarpaticǎ, Editura Economicǎ, 2002, Autor:Dr.Dumitru PopaNeigenbauerI ,Dacien ,pag.222, toate pledând pentru existența pe teritoriului satului Aruncuta a unei așezări din epoca romană. Fișier:Aruncuta,cluj - DSCF1076.JPG|thumb|left|Izvorul de apa potabila de la Ciurgau - Cremenis ,vestit pentru calitatile sale ,aflat in zona descoperirilor arheologice din 1976. La acestea se adaugă o altă descoperire arheologică, efectuată în anii 1976-1977 de către Victor Moldovan, pe atunci profesor de istorie la Școala generală de 8 ani din Aruncuta (în 2009, profesor de istorie la Colegiul George Coșbuc din Cluj-Napoca), descoperire care, prin conținutul ei, vine să îmbogățească repertoriul arheologic al așezărilor eneolitice cu ceramică specifică culturii Coțofeni. Investigațiile efectuate de către prof. Victor Moldovan, cu sprijinul elevilor din Aruncuta, au scos la iveală un bogat material ceramic, urme de chirpic, material litic și podoabe ale populației eneolitice. Materialul ceramic al acestei așezări, în totalitate fragmentar, cu excepția unei fusaiole și a unui lustruitor, provine probabil, de la vase de diferite mărimi ca: farfurii, cești, strachini, castroane, ulcior, frecvent întâlnite în așezările Coțofeni. Purtătorii culturii Coțofeni de la Aruncuta erau o populație autohtonă indoeuropenizată a tracilor, a cărei ocupație era predominant păstorească. Faptul că în Aruncuta au fost identificate lame de silex, unele ustensile folosite la confecționarea vaselor sau la vânarea animalelor, pledează pentru practicarea de către membrii comunității a unor îndeletniciri complementare păstoritului, ca cele de olar, vânător, prelucrarea pietrii prin cioplire sau șlefuire. Această preocupare a eneoliticilor, de a confecționa topoare din piatră, șlefuite și perforate, este relevată și de faptul că pe teritoriul satului Aruncuta, pe dealul ce desparte această localitate de satul Soporu de Câmpie, Cluj|Soporu de Câmpie, s-a găsit un topor-pană, șlefuit și perforat, cu dimensiunile de 13 X 6 X 7,5 cm,{Muzeul de Istorie al Transilvaniei Cluj-Napoca, Acta Mvsei Napocensis XVIII, anul 1981, pag. 352-355,plansa 12, Autori: Dionisie Radu și Victor Moldovan. de tipul celui aflat în așezarea Coțofeni de la Boarta toporul de la Aruncuta a fost achiziționat de la un localnic de către prof. Grădinaru Veceslav, cf. Kurt Horedt {n.30.03.1914 ,Sibiu - d.19.12.1991,Munchen}, op. cit, p. 63, fig. 14/9, 10. De altfel pe teritoriul comunei Suatu , în satul Aruncuța , s-a mai găsit un ciocan de piatrǎ ,șlefuit și perforat, înainte de anul 1879 Otte,IV,1879,p.153 si Roska M ,Kozl I ,1941 ,pag.48 ,aflat în prezent la Muzeul de Istorie al Transilvaniei, atribuit de M.Roska culturii Coțofeni Kurt Horedt, opere citate, p.49,63,fig.14/9-10. Această descoperire arheologicǎ o regăsim și la pag.16 din Arhiva Repertoriului Arheologic al României , Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan" de pe lângă Academia Română, București. Pe lângă aceste considerații, descoperirea de la Aruncuța reprezintă o sursă documentară care pune în evidență viețuirea în aceste locuri a unei populații autohtone, dintr-o perioadă anterioară epocii bronzului, începând cu mileniul al II-lea î.e.n. Muzeul de Istorie al Transilvaniei Cluj-Napoca, Acta Mvsei Napocensis XVIII, anul 1981, pag. 341-356, Autori: Dionisie Radu și Victor Moldovan. .

Localitati cu nume asemanator:

Aruncuta, Cluj