Campeni, Alba

Câmpeni, judetul Alba, Romania.

Detalii Campeni, judetul Alba, Romania. Detalii despre localitatea Campeni strazii, coduri postale, vremea, istoric, obiective, cazare, poze etc.
Harta Campeni Vremea Campeni
Firme Campeni Strazi Campeni Coduri postale Campeni
Coordonate: 0° 0′ 0″, 0° 0′ 0″
Populatia
Suprafata
Altitudine
Poze imagini Campeni
Distante rutiere Campeni
Benzinarii Campeni
Auto Campeni
Constructii Campeni
Muzeul Avram Iancu din Campeni
Statuia lui Avram Iancu din Campeni
Alte detalii in curand

Istoric

În perioada interbelică a fost sediul unei Plăși din Județul Turda (interbelic)|județul Turda. Câmpeniul este atestat documentar din anul 1587. Printr-un act emis de Sigismund Bathory, principele Transilvaniei, i s-a permis lui Nicolae Filimon din Campeni să construiască o moară la vărsarea râul Abrud|râului Abrud în râul Arieș|Arieș. După anul 1649 Câmpeniul a devenit capitala domeniului montan de sus, cu satele Bistra, Albac si Vidra. La mijlocul sec. al XVIII-lea Câmpeniul avea 5.400 locuitori, fiind cea mai populată localitate montană din Transilvania, având chiar mai mulți locuitori decât orașele Alba Iulia sau Târgu Mureș. Faptul ca zona era saraca, cu toate ca bogatii imense plecau de aici spre Ungaria si Austria, a determinat ca si luptele sociale ale motilor sa aiba aici o deosebita intensitate in sec XVII - XIX. In 1618 a avut loc o puternica miscare taraneasca, iar mai tarziu locuitorii zonei s-au aflat in randurile luptei calugarului Sofronie din Cioara. Izbucnita in comitatul Hunedoarei in toamna anului 1759, rascoala se raspandeste cu iuteala si in comitatul vecin Albei. Sofronie a fost prins, dar apoi este eliberat de rasculati si rascoala cuprinde Zarandul si tot sudul Transilvaniei. Centrul miscarii s-a deplasat in Muntii Apuseni, unde nemultumirile motilor din cauza obligatiilor grele fata de fisc si ingradirea dreptului la padurit erau generale. În aprilie 1760 Sofronie a intrat în Zlatna în fruntea unei mari mulțimi de răsculați. Alte cete ale sale au ocupat Abrudul și Campenii. Țăranii se socoteau stăpâni pe situație, declarand ca "a trecut puterea domnilor, acum noi suntem stapanii". Atat autoritatile locale, cat si Curtea de la Viena, erau extrem de ingrijorate ca scanteia aprinsa din motive religioase se va transforma intr-o mare valvataie cu tenta sociala si nationala. Mai apoi Sofronie insusi s-a temut de marea amploare a miscarii sale. In acest context tensionat, tratativele duse de el cu reprezentantii Curtii de la Viena, au condus la lichidarea rascoalei. Multi participanti la ea au fost prinsi si aspru pedepsiti. Marea rascoala s-a sfarsit astfel in primavara anului 1761. Desi biserica ortodoxa a fost recunoscuta oficial de Curtea din Viena, miscarile populare nu vor inceta, deoarece adevaratele cauze care le-au provocat au ramas. Miscarile populare care nu vor conteni, vor culmina in a doua jumatate a secolului al XVIII-lea cu marea Răscoala din 1784|răscoala condusă de Horea, Cloșca și Crișan. Mai tarziu, Horea a fost purtatorul de cuvant al locuitorilor din "Domeniul de Sus", trimitand la Viena numeroase jalbe de scutire a sarcinilor insuportabile, care apasau asupra lor, in preajma marii rascoale de la 1748. Incidentul din 24 mai 1782, la targul de primavara de la Campeni, a fost semnalul pentru izbucnirea marii rascoale de mai tarziu. Astfel, motilor le-a fost interzis si dreptul de a-si desface la targ mediul - o traditionala bautura moteasca. Arendasii armeni le-au confiscat bautura, dar motii au spart vasele cu bautura ale arendasilor. Ancheta autoritatilor si masurile luate au fost extrem de dure. Astfel, s-a stabilit o paguba de 8.700 florin (monedă)|florini, suma imensa pentru vremea aceea, fiind condamnati la moarte 18 țărani, între care și octogenarul Dumitru Todea. In 1784 rascoala a izbucnit, Campeniul devenind centrul acestei mișcări. Din noiembrie Horea și-a stabilit Campeniul cartierul sau general, de unde a condus cu ajutorul lui Closca si Crisan si a altor oameni de incredere, ostilitatile impotriva autoritatilor asupritoare. Trebuie mentionat ca izbucnirea marii rascoale conduse de Horea, a contribuit si decretul emis de împăratul Iosif al II-lea, Împărat al Sfântului Imperiu Roman|Iosif al II-lea la 31 ianuarie 1784, cu privire la inscrierea voluntara a satelor din vecinatatea granița militară transilvăneană|graniței militare, care a fost interpretat de tarani ca referindu-se la intreaga tara. Cu ocazia targului de la Brad, in 28 octombrie 1784, Gheorghe Crisan, din porunca lui Horea cheama din fiecare sat cate 4-5 barbati pentru 31octombrie la Mesteacan. Cei adunati vor porni spre Alba Iulia spre a se inscrie voluntari. Erau circa 600 de tarani. Ajunsi in Curechiu, autoritatile incearca sa ii imprastie si sa-l prinda pe Crisan. Astfel, dupa ce la 1 noiembrie 1784, rascoala izbucneste cu putere la Curechiu, Campeniul primeste cu bucurie cantecele de rasculati ale lui Horea. Aici vor fi distruse de catre rasculati arhivele nobililor, fiind eliberati motii inchisi. La Tibru, la 12 noiembrie se incheie un armistitiu pe 8 zile intre Closca si colonelul imperial Schultz. Taranii cereau sa nu mai fie iobagi si sa fie inscrisi in armata, sa fie eliberati cei inchisi. Se cunoaste ca ultimele incercari de rezistenta ale taranilor au fost infrante la Abrud, Campeni si Albac. La 27 decembrie, Horea si Closca au fost prinsi in padurea Scoracetului din Muntii Gilaului si la 30 ianuarie 1785 este prins si Crisan la Sasa - Lupsa. Cei trei viteji conducatori au fost dusi legati in lanturi la Alba Iulia. La Campeni, in 21 noiembrie 1784, este dat peste cap planul vicecolonelului Schultz de a-i prinde pe capii rasculatilor. Tot aici, intre 7 si 14 decembrie 1784, Horea cu rasculatii sai, se opun armatelor imperiale, dupa care Horea se va retrage spre Albac. Locuitorii Campeniului au fost participanti activi si la alte evenimente istorice, mai insemnate, inainte de revolutia de la 1848. Astfel, in 1819 ei s-au ridicat impotriva unor sarcini tot mai apasatoare puse de autoritati pe capul lor cat si a recrutarilor pentru armata imperiala. Campeniul a devenit centrul revolutiei romanesti de la 1848 din Transilvania. Aici Avram Iancu a creat o adevarata "republica taraneasca", condusa de acesta cu ajutorul prefectilor sai. La adunarea din aprilie 1848, Iancu a participat alaturi de Buteanu si Balint. El si-a asezat la Campeni tabara revolutiei, fiind numit prefect general al legiunilor montane. Tabara militara era amplasata in vestul orasului Campeni. La Campeni au fost primiti cu multa bucurie revolutionarii din Tara Romaneasca, intre care la loc de mare cinste a figurat Nicolae Balcescu. In Campeni s-au ridicat si au luptat alaturi de Iancu, tribunii Mihai Andreica, Clemente Aiudeanu, Nicolae Croches si Ion Sulutiu. Dupa infrangerea revolutiei si pana in apropierea mortii sale, Avram Iancu a fost primit intotdeauna la Campeni ca un erou al tuturor romanilor din Transilvania. In semn de eterna aducere aminte si de cinstire a marelui patriot, in piata care ii poarta numele la Campeni "Craiul Muntilor", se inalta statuia sa ecvestra. Statuia este opera sculptorului Dimitriu Barlad, fiind realizata in 1930 la Targu Mures. În 1940 statuia a fost mutata la Campeni în urma cedării Transilvania de Nord|Transilvaniei de Nord prin Dictatul de la Viena|Dictatului de la Viena. Dupa revolutia de la 1848, marile evenimente din istoria romanilor, cum au fost Unirea Principatelor din 1859 si razboiul de Independenta de la 1877-1878, au fost primite cu mare bucurie si viu interes in Tara Motilor si mai ales in Campeni. Aici a luat nastere chiar un comitet condus de Ion Patitia si Mihai Adreica care a colectat bani, alimente si imbracaminte pentru ranitii armatei romane. Tot la Campeni au avut loc in 1881, manifestatii in sprijinul miscarii memorandiste, iar in 1918 s-a creat aici o garda nationala condusa de Zosim Chirtop, chemata de Consiliul National de la Alba Iulia, sa asigure desfasurarea in cele mai bune conditii a Marii Adunari Nationale, de la Alba Iulia, la 1 Decembrie.

Localitati cu nume asemanator:

Campeni, Alba
Campeni, Bacau
Campeni, Botosani
Campeni, Buzau
Campeni, Dolj
Campenita, Mures