Sieut, Bistrita-Nasaud

Șieuț, judetul Bistrita-Nasaud, Romania.

Detalii Sieut, judetul Bistrita-Nasaud, Romania. Detalii despre localitatea Sieut strazii, coduri postale, vremea, istoric, obiective, cazare, poze etc.
Harta Sieut Vremea Sieut Mersul trenurilor Sieut
Strazi Sieut Coduri postale Sieut
Coordonate: 0° 0′ 0″, 0° 0′ 0″
Populatia
Suprafata
Altitudine
Poze imagini Sieut
Distante rutiere Sieut
Alte detalii in curand

Istoric

În urma investigațiilor arheologice s-au descoperit pe teritoriul satului Șieuț urme de locuire din epoca bronzului. De asemenea, în satele vecine, Sebiș și Ruștior s-au găsit vestigii datând din epoca fierului. Sunt numeroase și descoperirile aparținând epocii dacice și epocii romane. Primele documente care vorbesc despre acest teritoriu apar în secolul al XII-lea în anul 1228 și 1230 (în anul 1228 Andrei al II-lea, regele ungariei, dăruiește lui “Dionisie” marele vistier, moșia Saplac, confiscată de la baronul Simion. Pe teritoriul acetei moșii se aflau și satele Șieuț, Rustior Sebis și Lunca. În aceste documente se amintește de râul Șieu. În documentele din 13 mai 1319 când Carol Robert, Regele Ungariei restituie magistratului Simion satele și moșiile sale și 28 iulie 1329, dărueiște magistratului “Toma” comitatele de Arad, Baci și Șimleu, mai multe moșii din Transilvania, găsim atestate satele Șieul Mare(Nagy-Sojo), Sebiș (Sebișul de sus) și Lunca. Acest lucru dovedește existența satului Șieuț, fiindcă altfel nu trebuia determinat satul Șieu, cu adjectivul “mare”. În sec. XIII – XIV aceste sate, din punct de vedere al organizării bisericești, aparțineau de decanatul din Reghin, în cadrul arhidiaconatului din Ozd. Din punct de vedere administrativ și patrimonial ele aparțineau familiei “Tomaj de Losoncz” din care familie Ladislau de Losoncz, devine Voievodul Transilvaniei. Din sec. XIV, satul Lunca, apare atestat sub numele de “Fris”. Probabil că satul a fost numit după pârâul pe care a fost așezat și care străbate satul, pârâul “Fris”, adică “Rece”. Această ipoteză este sprijinită și de alte fapte: pe de o parte de-a lungul hotarului comun între satele Lunca și Sebiș curge pârâul “Recele” și care se varsă tot în Râul Șieu; pe de altă parte, numele maghiar al satului “Friss” coincide cu apelativul “friss” = “proaspăt, rece”. Numele satului “Sebiș” provine de la numele cursului superior al râului Șieu, numit “Sebiș” sau Valea Sebișului sau simplu “Vale” format din apelativul maghiar “Sebes” = “repede, iute”. Satele vecine Sebiș și Ruștior sunt amintite împreună în documentele vremii din sec. XV. Sub denumirile oficiale maghiare: pentru Sebiș - Sebișul de Sus, (Sajó)Felsősebes (magh.), Oberschebesch (germ.); pentru Ruștior - Sebișul de Jos, Alsósebes (magh. ), Unterschebesch. Satul Ruștior, precum și satele Sebiș și Lunca erau sate iobăgești, în cursul istoriei ele au aparținut mai multor familii nobile. Satul Șieut a avut o altă cale de dezvoltare, aici, sașii s-au menținut până la sfârșitul sec. XVII. Populația săsească în mare parte a fost omorâtă și dispersată de trupele generalului Basta, la începultul sec.XVII. Ultimul preot sas G. Schuller, a părăsit satul distrus de invazia turcă, în anul 1661 și a trecut la Dumitrița. Existența îndelungată a sașilor n-a lăsat nici o urmă în toponomia actuală a satului, ceea ce denotă că sașii au părăsit satul fără o conviețuire prea lunga cu românii. În primul și cel de al II-lea Război mondial, Șieuț dă o mare jertfă de sânge, numărând 35 de tineri soldați căzuți pe câmpurile de luptă, pentru eliberarea și întregirea neamului. Odată cu ocuparea sovietică apar în Șieuț primele celule comuniste care au forțat colectivizarea în anul 1962, doar în satul Șieuț, celelelte sate rămânând necolectivizate. Revoluția din 1989 spulberă comunismul, făcând loc altei orânduiri, în care locuitorii au trecut legal la repunerea lor în dreptul de proprietate.

Localitati cu nume asemanator:

Sieut, Bistrita-Nasaud