Ciclova Montana, Caras-Severin

Ciclova Montană, judetul Caras-Severin, Romania.

Detalii Ciclova Montana, judetul Caras-Severin, Romania. Detalii despre localitatea Ciclova Montana strazii, coduri postale, vremea, istoric, obiective, cazare, poze etc.
Harta Ciclova Montana Vremea Ciclova Montana
Firme Ciclova Montana Strazi Ciclova Montana Coduri postale Ciclova Montana
Coordonate: 0° 0′ 0″, 0° 0′ 0″
Populatia
Suprafata
Altitudine
Poze imagini Ciclova Montana
Distante rutiere Ciclova Montana
Manastiri Ciclova Montana
Alte detalii in curand

Istoric

Fișier:Banat Josephinische Landaufnahme pg169.jpg|300px|right|thumb|Ciclova Montană în Harta Iosefină a Banatului, 1769-72 Ciclova Monatană este menționată documentar cu mult înaintea Oraviței. Există o scrisoare a Banului de Severin, Frank Thalotzi, care datează din 16 februarie 1437 adresată regelui prin care îl informează că la Ciclova sunt mine în exploatare încă de la începutul secolului al XV-lea. Locuitorii Banatului Timișorii și în special ai Comitatului Krasso (Caraș) precum și al întregii regiuni montane au fost în timpul regelui Ludovic I valachi (români). Apropiindu-se pericolul turcesc, regele Ludovic cel Mare al Ungariei a împuternicit nobilimea română sa conduca aceste teritorii din Banat conform legilor românești (jus valachicum). Aceasta era valabilă pentru cetățile Lugoj, Caransebeș, Caraș, Iled, (Ilidia), Almaș. Din cetatea Ilidiei făcea parte și Ciclova. După ce Papa Honorius al III-lea a luat sub ocrotirea sa pe împărăteasa Margit din Constatinopol, fiica regelui Bela al III-lea, acesta a consfințit proprietatea acesteia privind cetatea Ilidiei și a teritoriilor aparținătoare. Deoarece Ciclova aparținea acestei cetăți și era în proprietatea regentei de la Constantinopol, tot astfel și exploatările miniere de aici au făcut parte din proprietatea regentei Margit din Constantinopol. Toponimicul de Ciclova se presupune că derivă din antroponimul românesc de ciclea, sau slavul ciklo, urmat de un derivat adjectival posesiv cu sufixul –ov, devenind Ciclova. În limba maghiară Chiglobanya sau Siklova, în limba germană Tschiklova sau Csiklova. Din statistica anului 1717 Ciclova avea 166 de case , Răcăjdia 125 și Oravița numai 74. Primii coloniști germani aduși au fost găzduiți nu la Oravița, ci la Ciclova. În anul 1721 camera imperială din Viena a aprobat sumele necesare construirii de case. Încă din anul 1718 când sosesc primii coloniști germani, la Ciclova se începe construirea unui furnal [8] înalt pentru topirea minereurilor. La 22 iunie 1722 sosește un număr mare de coloniști germani care sunt repartizați la Oravița, Ciclova și Sasca. Coloniștii germani se așează pe vatra actuală a satului Ciclova Montana, pe terenul care astăzi poartă numele de Ulița Nemțească și apoi pe Ulița Mare (str. Brazilor) punându-se astfel bazele viitoarei localități. Locurile de baștină ale acestor coloniști au fost Tirol, Styria, Bavaria, Silezia și Boemia. În jurul anului 1729 pe teritoriul Ciclovei se așează un grup compact de olteni (bufan|bufeni) veniți din regiunile montane subcarpatice ale județelor Mehedinți, Gorj, Dolj și Vâlcea. Între anii 1735 -1780 sosesc și alte familii din nordul Olteniei, din părțile Izvernei și a Băii de Aramă. Oltenii au construit casele lor mai la periferie pe uliți laterale. La început, după Passarevatz (1718), până la pacea de la Beograd (1739), când Oltenia făcea parte din teritoriul Austriei, oltenii au fost aduși în Banat de către austrieci pentru a întregi forța de muncă necesară, mai ales pentru despăduriri și prepararea mangalului, necesar topitoriilor. Apoi oltenii s-au refugiat aici și din cauza fiscalității crescute a regimului fanariot. Odată cu exploatarea aurului, în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, la Ciclova Montană apare și gruparea de populație numită rudari sau aurari. Ei au venit împreună cu oltenii din aceleași teritorii și au fost aduși cu consimțământul împărătesei Maria-Terezia, fiind folosiți la spălarea nisipurilor aluvionare din părâul de la Ciclova în vederea obținerii minereului de aur. Ei au fost scutiți de impozite, dar erau obligați sa devena statornici si să-și construiască locuințe permanente în afara localității, dar în imediata apropiere a ei. Ei au fost numiți de Austria Neubanater sau Bănățeni noi. Împăratul Iosif al II-lea îi obligă să-și dea copiii la școală, să meargă la Biserică și să-și satisfacă stagiul militar. În anul 1746 au mai fost construite la Ciclova încă două furnale, iar la 14 iulie 1746 s-a pus piatra de temelie pentru o nouă forjă. În anul 1776 se zidește la Ciclova o a doua uzină metalurgică numită Conte de Mercy. În anul 1773 forjeria veche își mărește capacitatea și începe sa produca fier forjat. În urma dezvoltării uimitoare a industriei miniere la Ciclova trebuie amintită și existența fabricii de bere, care prima dată este menționată în anului 1728. Vechea fabrică de bere s-a găsit nu departe de moara Seydl, chiar sub stînca, linga Biserica Romano-Catolică, unde și astăzi se văd ruinele ei. Întemeietorul fabricii de bere și a dinastiei Fischer a fost Johann Fischer cu soția sa Victoria Fitz, care a moștenit fabrica de bere în anul 1818 de la familia Iranyosi Knobaluch. Fiul său, Michael George Fischer, a rezidit fabrica de bere pe locul unde se găsește astăzi si a extins toate amenajările. În anul 1882 când Robert Bähr a devenit asociat, fabrica a fost modernizată și utilizată pentru technici moderne de uz comercial. Tot atunci au fost construitre și pivnițele de capacitate mare. Berea de Ciclova a fost livrată pe piață în special la Biserica Albă și Cuvin.

Localitati cu nume asemanator:

Ciclova Montana, Caras-Severin
Ciclova Romana, Caras-Severin