Maioresti, Mures

Maiorești, judetul Mures, Romania.

Detalii Maioresti, judetul Mures, Romania. Detalii despre localitatea Maioresti strazii, coduri postale, vremea, istoric, obiective, cazare, poze etc.
Harta Maioresti Vremea Maioresti
Firme Maioresti Strazi Maioresti Coduri postale Maioresti
Coordonate: 46° 54′ 27″, 24° 48′ 35″
Populatia
Suprafata
Altitudine
Poze imagini Maioresti
Distante rutiere Maioresti
Alte detalii in curand

Istoric

Fișier:Josephinische Landaufnahme pg088.jpg|300px|thumb|right|Maiorești în Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-73 Deși este atestat documentar în 1461, Maioreștiul are o istorie mult mai veche, mărturie stând urmele de civilizație descoperite de-a lungul timpului prin săpături arheologice. Au fost scoase la iveală unele substrucții de ziduri, țigle romane și elemente ceramice pentru paviment în formă de 8, dovedind că pe cuprinsul localității au existat așezări rurale din Dacia romană intracarpatică.[http://arheologie.ulbsibiu.ro/publicatii/bibliotheca/popa/repertoriu%20m.htm villae, vici, pagi, Aşezările rurale in Dacia romana] În anul 1760 a fost construită prima biserică a satului și a fost pictată de zugravul Ion Doinaru. Biserica construită din lemn a fost sfințită în 15 mai 1761 de către episcopul ortodox Sofronie Chirilovici de la Rășinari, Sibiu|Rășinari, parohia fiind înființată abia în 1828. La câțiva ani distanță de la sfințirea bisericii, prin intermediul preotului Ioan Maior, populația în totalitate ortodoxă, a fost convertită la greco-catolicism, păstrându-și această confesiunea până în anul 1948. Un alt preot care a slujit în această perioadă în biserica din sat a fost Elisie Maior (182-1869). În anul 1733 Inochentie Micu Klein, într-o conscripție a vremii, printre altele sunt menționate și cele 4 sate care formează și astăzi comuna Rușii-Munți. Maioreștiul, atunci Huduc, transcris de către Inochentie Micu Huducs este descris ca o comunitatea formată din 20 familii fără un preot unit. Între anii 1760-1762, conform altei conscripții, Huducul numără 19 familii. În următorii ani satul cunoaște o oarecare dezvoltare care are drept consecință o creștere a sporului demografic, astfel că în 1805 satul este format din 53 de familii. Între anii 1815-1817 pe fondul unei sărăcii și a foametei crâncene generalizate, populația Transilvaniei se confruntă cu o epidemie de holeră care afectează o mare parte locuitorilor Ardealului, inclusiv populația Maioreștiului. Din dorința de a reduce efectele epidemiei, ulițele satului au fost acoperite cu spini, pentru a-i împiedica pe cei bolnavi să intre în contact cu cei sănătoși. O parte din locuitorii satului se refugiază într-o pădure din apropiere, pădurea Rogina, până la dispariția epidemiei. Locuitorii satului Maiorești, iobagi, ca și ceilalți locuitori ai satelor învecinate se aflau sub stăpânirea baronilor de la Brâncovenești, Mureș|Brâncovenești. Datorită muncilor grele la care erau supuși, precum și dărilor împovărătoare, mulți din locuitorii satului s-au refugiat în Moldova. Mai târziu, în 1848, oamenii boronului l-au obligat și pe preotul satului, N. Handrea să ia calea Moldovei. Datorită aceluiași tratament din partea baronului, alți locuitori ai satului au ales calea haiduciei. Cel mai cunoscut dintre aceștia a fost Pavel Handrea. Acesta, precum Pintea Viteazul, și-a format o ceată de 12 flăcăi, împreună făcându-și veacul haiducind în împrejurimile Toplița|Topliței, având ca și cartier general stâncile de la Ciobotani, Mureș|Ciobotani. După o îndelungă haiducie, în care au jefuit trăsurile bogaților care se îndreptau spre Borsec, în cele din urmă și aceștia au fost obligați să se refugieze în Moldova.

Localitati cu nume asemanator:

Maioresti, Mures