Ramnicu Valcea, Valcea

Râmnicu Vâlcea, Vâlcea, judetul Valcea, Romania.

Detalii Ramnicu Valcea, judetul Valcea, Romania. Detalii despre localitatea Ramnicu Valcea strazii, coduri postale, vremea, istoric, obiective, cazare, poze etc.
Harta Ramnicu ValceaVremea Ramnicu Valcea
Firme Ramnicu ValceaStrazi Ramnicu ValceaCoduri postale Ramnicu Valcea
Coordonate: 0° 0′ 0″, 0° 0′ 0″
Populatia
Suprafata
Altitudine
Poze imagini Ramnicu Valcea
Distante rutiere Ramnicu Valcea
Magazine Ramnicu Valcea
Banci Ramnicu Valcea
Supermarketuri Ramnicu Valcea
Puncte utile Ramnicu Valcea
Benzinarii Ramnicu Valcea
Cazare Ramnicu Valcea
Timp liber Ramnicu Valcea
Auto Ramnicu Valcea
Taxi Ramnicu Valcea
Banci Ramnicu Valcea
Firme transport Ramnicu Valcea
Stomatologie Ramnicu Valcea
Veterinar Ramnicu Valcea
Avocat Ramnicu Valcea
Rezervatia Naturala Piramidele din Valea Stanicioiului
Muzeul de istorie a judetului Valcea
Casa Memoriala Anton Pann
Muzeul de arta Casa Simian
Catedrala Episcopala Sfantul Nicolae din Ramnicu Valcea
Baza de agrement Ostroveni
Alte detalii in curand

Istoric

Orașul scăldat de apele bătrânului Olt(râu)|Alutus este o veche așezare venită din umbra timpului, istoria sa milenară fiind atestată de săpăturile arheologice găsite în cartierele Valea Răii și Stolniceni. Aici romanii au construit cetăți (castre) durabile care prin vestigiile lor atestă continuitatea de veacuri a așezării. Prima mențiune documentară datează din 20 mai 1388, când Mircea cel Bătrân confirma mănăstirii Cozia stăpânirea la Râmnic a unei mori, dăruită de Dan I, și a unei vii, pe care o făcuse danie jupanul Budu, cu voia lui Radu I. Prima atestare ca oras este din 4 septembrie 1389, când Mircea cel Bătrân menționa într-un hrisov că se află în „orașul domniei...numit Râmnic”.Costea Marinoiu, „Istoria cărții vâlcene,sec. XVII-XIII”,Editura Scrisul Românesc-Craiova,1981, p.39 Fișier:Mircea.jpg|left|thumb|150 px|Mircea cel Bătrân domnul care a menţionat „oraşul domniei...numit Râmnic” În centrul orașului, se găsesc ruinele curții domnești a lui Mircea cel Bătrân, prezențe materiale vii ale marelui voievod în această așezare; aici a semnat documentul de atestare a județului Vâlcea la 8 ianuarie 1392, fiind primul județ atestat documentar. Din vechea și măreața cetate se mai pot vedea astăzi doar zidurile care înconjoară parcul central, numit Mircea cel Bătrân în cinstea voievodului.Costea Marinoiu, „Inscripții în cărbune”, Editura Eminescu, 1985, p.143 Sigiliul orașului datează din 1505 fiind, după cum arată istoricul A. Sacerdoțeanu, „unul dintre cele mai vechi sigilii orășenești din Țara Românească”.A.Sacerdoțeanu, „Buridava”, 1972, p.42 Fișier:MViteazul at Alba Iulia.jpg|thumb|150 px|Mihai Viteazul Că Râmnicu Vâlcea era oraș domnesc, reiese și dintr-un document al domnitorului primei uniri a provinciilor românești, Mihai Viteazul, care numea orașul astfel:"orașul domniei mele la Râmnic".„Costea Marinoiu, „Istoria cărții vâlcene”, sec. XVII-XVIII, Ed. Scrisul Românesc-Craiova, 1981, p. 39. Tot așa, Matei Basarab menționa că am fost la preumblere peste Olt la orașul domniei mele la Râmnic. Sub domnia lui în anul 1643, pe iazul morilor (asanat pe la sfârșitul anilor 1970) se construiește prima moară (fabrică) de hârtie, de către boierii Rudeni. Pe dealul care străjuiește orașul în partea de nord, în Cetățuia construită pe el la 2 ianuarie 1529 este asasinat de către boierii Neagoe și Drăgan, domnitorul Radu de la Afumați. Cetățuia, care este un fel de simbol al orașului, este un mic fort construit prin secolul al XIV-lea sau secolul al XV-lea pentru a păzi reședința olteană a domnilor, scaun obișnuit al Banilor și a noii episcopii. Numeroase documente arată că prin oraș au trecut Doamna Chiajna, Constantin Brâncoveanu, Pătrașcu cel Bun, Radu cel Frumos, Radu Paisie. Fișier:Brancoveanu.moneda.jpg|thumb|left|150px|Monedă cu C.Brâncoveanu Ocuparea Oltenia|Olteniei de către Austria|austrieci în perioada 1718-1739, implicit și a orașului, a dus la incendierea lui și transformarea în fortăreață de apărare. Radu cel Mare la 1504 înființează la Râmnic o episcopie numită Episcopia Râmnicului|Episcopia Râmnicului - Noul Severin, fapt ce este semnalat și de Paul de Alep în notele de călătorie ale sale în țările române. Însă atestarea documentară a acestei episcopii cu titulatura completă datează din timpul lui Mihnea Vodă la 29 decembrie 1590. Construcția nouă a Episcopiei ridicată la 1639 este distrusă de un incendiu provocat odată cu năvălirea turcilor din 1737. Tot așa se va întâmpla și în 1847. Construcția existentă a fost ridicată între anii 1850- 1856, iar picturile interioare sunt făcute de Gheorghe Tattarescu, purtând amprenta realismului Italia|italian. Noua construcție este ridicată prin strădania episcopului de Vâlcea Calinic primind denumirea de Catedrala Episcopală „Sfântul Nicolae”. Fișier:DenkmalRV1.JPG|thumb|200px|Monument, în memoria independenţei de sub Imperiul Otoman (1915)[http://www.once.ro/ro/monument.php?id=10032&lang=ro&jud=6&mon=14 Descrierea monumentului de Independenţă la: www.once.ro] La Râmnicu Vâlcea, la 1705 Antim Ivireanul, unul dintre cei mai buni tipografi ai vremii, a fost hirotonisit ca episcop cu Sfatul și cu voia prea luminatului și învățatului domn Constantin Brâncoveanu. În secolul al secolul al XVIII-lea la Râmnic se desfășura o bogată activitate culturală, datorată cărturarului Antim Ivireanul (1705) care a pus aici bazele unei tipografie|tipografii în care au fost tipărite mai multe lucrări în limba română. Primele cărți tipărite au fost Tomul bucuriei și Antologhion. Istoricul Nicolae Iorga a denumit Râmnicul capitală a tipografiilor, iar un capitol al "Literaturii române vechi", "Epoca lui Chesarie de Râmnic".Costea Marinoiu,„Inscripții în cărbune”, Ed. Eminescu, 1985, p. 145 Au ieșit de sub tipar în continuare "Gramatica slavonească" (1755), "Trâmbița românească" (1769), ciclul "Mineelor" (1776 -1780), întâia ediție a "Observații sau băgări de seamă asupra regulelor și orânduelelor gramaticii românești" a lui Ienăchiță Văcărescu (1787) și multe altele. Alt important cărturar al Râmnicului, episcopul Damaschin, reușește tot în această perioadă să contribuie la românizarea aproape a tuturor cărților, traducând aproape întreaga literatură a timpului. În urma sinodului din 28 noiembrie 1719 ținut la mănăstirea Horezu (sau Hurezi), episcopul Damaschin propune înființarea a două școli: Una românească la Râmnic și una latinească la Craiova. Tot la Râmnic la începutul secolul al XVIII-lea|secolului al XVIII-lea, s-a deschis o școală de artă, mai precis de zugravi sub conducerea lui Ioan Zugravul La 29 iulie 1848, în parcul Zăvoi, se intonează pentru prima dată cântecul Deșteaptă-te, române! compus de Anton PannCostea Marinoiu, Inscripții în carbune,pag.146 pe versurile poeziei „Un răsunet” de Andrei Mureșanu, la ceremonialul organizat pentru cinstirea victoriei revoluției și sfințirea stindardelor libertății naționale. Peste ani, în urma Revoluția română din 1989|revoluției din decembrie 1989, „Deșteaptă-te, române!” a devenit imnul național al României. Fișier:BarbuStirbeiRV.JPG|thumb|200px|Monument în memoria lui Barbu Dimitrie Ştirbei|Dimitrie Ştirbei, în Parcul Zăvoi (1920) La Râmnicu Vâlcea a trăit bunicul dinspre mamă al poetului Octavian Goga, preotul Ion Bratu, care jucase un rol important în evenimentele revoluționare ale anului 1848. Anton Pann a fost un membru marcant al comunității orașului. Locuința condeierului și tipografului a fost casa în formă de culă din actuala stradă Știrbei Vodă, azi Muzeul memorial Anton Pann. Din acest loc, Pann pleca pe drumurile județului, către satele care i-au oferit inspirația folclorică necesară desăvârșirii operei sale. Anton Pann a fost cel care a pregătit formația corală care a intonat pentru prima dată Deșteaptă-tă, române!. Fișier:Anton Pann memorial house.jpg|thumb|200px|Muzeul memorial „Anton Pann“ Au mai trecut prin oraș de-a lungul anilor, în diferite călătorii, Grigore Alexandrescu, Alexandru Odobescu, Mihai Eminescu, Alexandru Vlahuță, iar Ion Luca Caragiale a fost revizor școlar. Un eveniment de seamă din istoria orașului este că în anul 1920, la 1 iulie, are loc primul congres al Ligii culturale după realizarea României Mari după Primul Război Mondial. Această manifestare este prezidată de Nicolae IorgaCostea Marinoiu,Inscripții în cărbune,pag.147.

Localitati cu nume asemanator:

Ramnicu de Jos, Constanta
Ramnicu de Sus, Constanta
Ramnicu Sarat, Buzau
Ramnicu Valcea, Valcea